Clemente XII (1738), Creștinismul nr. 370 (2013)Traducerea textului integral transcris de Papa Benedict al XIV-lea (1740-1758) în bula "Providas Romanorum", din 18 martie 1751, în Ugo Bellocchi.

"Toate enciclicele și principalele documente pontificale emise din 1740. 250 de ani de istorie văzuți de Sfântul Scaun", vol. I, Benedict al XIV-lea (1740-1758), Libreria Editrice Vaticana, Roma 1993, pp. 289-291.

Către toți credincioșii, Salut și Binecuvântare Apostolică.

Așezați prin voia Clemenei Divine, deși nevrednici, pe scaunul înalt al Apostolatului, pentru a îndeplini datoria Providenței Pastorale ce ne-a fost încredințată, ne-am îndreptat cu grijă necontenită și cu toată sârguința, în măsura în care Cerul ne îngăduie, gândul către acele lucruri prin care se poate închide calea rătăcirilor și a viciilor, păstrând mai presus de toate integritatea Religiei Ortodoxe, iar în aceste vremuri foarte dificile să fie îndepărtate din întreaga lume Catolică primejdiile dezordinii.

Știm deja, chiar din faima publică, că se răspândesc pretutindeni și, zi de zi, capătă tot mai multă putere anumite Societăți, Uniuni, Adunări, Cercuri sau Grupări numite în mod obișnuit "Francmasoni" sau "des Francs Maçons" ori denumite altfel, în funcție de diversitatea limbilor, în care, printr-o alianță strânsă și secretă, după propriile lor legi și statute, se adună oameni de orice religie și sectă, mulțumiți de o anumită aparență prefăcută de onestitate naturală.

Aceste Societăți, printr-un jurământ solemn pe Sfânta Scriptură și sub amenințarea unor pedepse severe, sunt obligate să păstreze un secret inviolabil asupra lucrurilor pe care le desfășoară în taină.

Dar, fiind în natura fărădelegii să se manifeste de la sine și să provoace zgomotul care o denunță, rezultă că aceste Societăți sau Cercuri au stârnit o asemenea suspiciune în mințile credincioșilor, încât, pentru oamenii cinstiți și înțelepți, înscrierea în aceste Grupări este echivalentă cu a se păta cu infamia răutății și a pervertirii morale: dacă nu ar săvârși fapte nelegiuite, nu ar urî atât de mult lumina.

Această faimă a crescut atât de mult, încât respectivele Societăți au fost deja proscrise de Prinții seculari în multe țări, fiind considerate dușmane ale Regatelor, și au fost înlăturate în mod providențial.

Noi, așadar, meditând asupra gravelor daune pe care aceste Societăți sau Conventicule le aduc, nu doar liniștii Republicii temporale, ci și mântuirii sufletelor, întrucât ele nu se potrivesc în niciun fel nici cu Legile Civile, nici cu cele Canonice; învățați de Cuvintele Divine să veghem zi și noapte, asemenea unui slujitor fidel și înțelept pus în fruntea familiei Domnului, pentru ca această categorie de oameni să nu jefuiască casa asemenea unor hoți, nici să nu ruineze via, asemenea vulpilor; și pentru ca ei să nu corupă inimile celor simpli și să nu rănească pe ascuns pe cei nevinovați; pentru a închide calea care, dacă ar rămâne deschisă, ar permite comiterea fărădelegi, și pentru alte motive juste și raționale cunoscute nouă, cu sfatul unor Venerabili Frați Cardinali ai Sfintei Biserici Romane, din proprie inițiativă, cu știință sigură, deliberare matură și cu plinătatea Puterii Noastre Apostolice, decretăm că aceste Societăți, Uniuni, Adunări, Grupări sau Conventicule ale așa-numiților Francmasoni sau des Francs Maçons, ori sub orice alt nume ar fi cunoscute, trebuie condamnate și interzise.

Astfel, prin prezenta Constituție a Noastră, cu caracter perpetuu, condamnăm și interzicem aceste Societăți. Prin urmare, poruncim sever, în virtutea Sfintei ascultări, tuturor credincioșilor, indiferent de stare, rang, condiție, ordine, demnitate sau preeminență, fie Laici, fie Clerici, atât Seculari, cât și Regulați, chiar și celor care ar merita mențiune specială, ca nimeni să nu îndrăznească sau să nu presupună, sub orice pretext sau aparență, să înființeze, să răspândească ori să sprijine aceste Societăți de Francmasoni sau des Francs Maçons, sau sub orice alt nume cunoscute; să le adăpostească ori să le ascundă în casele lor sau în altă parte; să se înscrie ori să se alăture lor; să le ofere mijloace, facultăți ori posibilitatea de a se întruni în vreun loc; să le furnizeze orice lucru ori să le ofere, în vreun fel, sfaturi, ajutor sau sprijin, fie deschis, fie în secret, direct sau indirect, pentru sine sau pentru alții. De asemenea, interzicem ca cineva să încurajeze, să determine, să provoace ori să convingă pe alții să se înscrie sau să participe la asemenea Societăți, Uniuni, Adunări, Grupări sau Conventicule. Oricine va încălca aceste porunci va cădea sub pedeapsa excomunicării, pe care o va suferi automat, fără vreo declarație prealabilă, și de la care nimeni nu poate fi absolvit, decât pe patul de moarte, și numai de către Pontiful Roman aflat la acea vreme.

De asemenea, dorim și poruncim ca Episcopii, Prelații Superiori și ceilalți Ordinarzi ai locurilor, precum și Inchizitorii ereziei, să procedeze și să efectueze investigații împotriva celor care încalcă aceste porunci, indiferent de stare, rang, condiție, ordine, demnitate sau preeminență, și să îi reprime și să îi pedepsească cu aceleași sancțiuni aplicate suspecților de erezie. Le acordăm, așadar, și le atribuim deplina autoritate să investigheze, să închidă și să pedepsească pe acești încălcători cu pedepsele cuvenite, solicitând, dacă va fi necesar, sprijinul brațului secular.

Dorim, de asemenea, ca exemplarele prezentei Constituții, chiar și cele tipărite, semnate de un Notar public și învestite cu sigiliul unei persoane constituite într-o demnitate ecleziastică, să fie considerate la fel de autentice ca și originalul, dacă ar fi fost prezentat sau arătat.

Prin urmare, nimănui să nu-i fie permis, în vreun fel, să violeze ori să contrazică, cu nesăbuință și îndrăzneală, această pagină a declarației, condamnării, poruncii, interdicției și interzicerii Noastre. Dacă cineva va îndrăzni să facă aceasta, să știe că va cădea sub mânia lui Dumnezeu Atotputernicul și a Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Clemente P.P. XII